1.4. Riscurile asociate unui program de investiții

Gradul de risc aferent unui instrument financiar diferă în funcție de rentabilitatea așteptată. Obținerea unei performanțe este în legătură strânsă cu gradul de risc asumat. Astfel, la un nivel de risc scăzut, nivelul performanței așteptate este scăzut, iar la un nivel de risc ridicat, performanța așteptată este mare.

Un program de investiții agresiv de obicei investește în acțiuni care sunt foarte volatile, respectiv cu un grad de risc ridicat.

Volatilitatea este o caracteristicăaunei valori mobiliare(acțiuni) deaînregistrafluctuațiimari de preț într-o perioadă scurtă de timp.

Riscul investițional poate fi declinat în mai multe surse:

● Riscul de piață – este un risc general care afectează toate tipurile de investiții. Reprezintă riscul de pierdere a valorii portofoliului ca urmare a fluctuației valorii instrumentelor din portofoliu.

● Riscul de dobândă – reprezintă riscul ca prețul de piață al unui instrument cu venit fix să scadă pe măsură ce ratele dobânzii cresc.

● Riscul de credit – reprezintă riscul de pierdere a valorii în situația în care emitentul unui instrument din portofoliu nu își îndeplinește obligațiile față de fond.

● Riscul de schimb valutar – reprezintă posibilitatea ca valoarea în lei a investițiilor să fie afectată de ratele de schimb valutar pentru activele deținute în alte monede.

● Riscul de lichiditate – apare atunci când un titlu de valoare este dificil de vândut.

Programele de investiții de tip Unit Linked trebuie să respecte anumite cerințe legale de limitare a riscului, valabile pentru fondurile mutuale. Acestea se referă la lichiditate, diversificarea portofoliilor, administrarea și protecția investitorilor.

Analiza de venituri și cheltuieli

Pentru a-i putea ghida pe clienți/prospecți în proiectarea viitorului, este foarte important să pornim de la analiza prezentului. Astfel, consultanța financiară implică totodată și parcurgerea analizei de venituri și cheltuieli. Acest pas este recomandat să aibă loc după identificarea și stabilirea decalajelor și are un rol extrem de important. Scopul acesteia este de a identifica împreună cu clientul/prospectul, care este valoarea cheltuielilor lunare, unele dintre acestea fiind esențiale și altele neesențiale, totodată, dacă există, care este modul în care reușește să facă economii, care sunt veniturile în momentul de față și din ce se compun ele (atât la nivel individual cât și la nivel de familie – soț/soție), dar și care sunt perspectivele privind evoluția tuturor acestora pe termen scurt, mediu și lung. Această analiză are o aplicabilitate practică și este fundamentală în a identifica și valida, cât mai corect, venitul disponibil. La acest venit disponibil ne raportăm atunci când stabilim cât este dispus să aloce clientul/prospectul în vederea acoperirii integrale sau parțiale a decalajelor identificate anterior.

În situația în care nu există un venit disponibil, putem reveni asupra cheltuielilor esențiale și neesențiale pentru a ne asigura că împărțirea acestora este una echilibrată. Cheltuielile neesențiale pot fi revizuite în cazul în care nu există un venit disponibil lunar.

Astfel, ne putem asigura că împreună cu clientul/prospectul construim cea mai bună propunere, sustenabilă și relevantă, care să reflecte cât mai bine atât nevoile cât și disponibilitatea financiară a acestuia.

Chestionarul de toleranță la risc

Determinarea profilului de risc se poate realiza foarte ușor, prin intermediul unui chestionar de toleranță a riscului.

Clientul/prospectul este invitat să parcurgă o serie de

întrebări și să aleagă varianta care îl caracterizează și cu care se identifică cel mai bine. Este important de știut că nu există răspunsuri corecte sau greșite. Prin aceste întrebări se poate identifica:

● Nivelul cunoștințelor privind instrumentele financiare (putem avea situații în care clientul nu are astfel de cunoștințe sau are cunoștințe de bază, moderate sau avansate);

● Ce decizii ar lua în cazul unor fluctuații ale ratelor de randament (ar păstra contractul de asigurare, l-ar rezilia de teamă să nu piardă mai mult, ar rămâne pasiv, sau poate chiar ar investi suplimentar);

● Modul în care se raportează și anticipează evoluția viitoare a veniturilor sale etc.

În urma răspunsurilor date se calculează un scor și poate afla ce tip de investitor este. Profilul de risc poate varia de la unul prudent (vorbim aici de clienți/prospecți care nu au experiență în gestionarea produselor de investiții și cărora li se potrivesc mai mult investițiile în instrumente cu risc scăzut) până la un profil dinamic (aici regăsim persoanele care își asumă riscurile și care pot fi considerate investitori activi). Aceste persoane au ca principală preocupare obținerea unui randament cât mai ridicat al investiției.

În funcție de profilul rezultat în urma răspunsurilor date, urmează o validare finală a acestuia cu clientul. Acest profil stă la baza modului în care consultantul poate alege ulterior alocarea primei de investiție, pornind de la gradul de risc al fondurilor oferite de societatea de asigurare. Clientul are posibilitatea, respectând cadrul oferit de fiecare societate de asigurare, să facă, pe parcursul derulării contractului, modificări privind alocarea primelor între programele de investiție existente, pentru a valorifica diverse oportunități pe care le întrevede sau din contră, pentru a-și conserva randamentele obținute sau pentru a se proteja de fluctuații viitoare.

Bibliografie:

1. Ciurel, V., Asigurări şi reasigurări. O perspectivă globală, Editura Rentrop & Straton, 2011